Pana de curand era si ea tot o scriitoare de ficuri ca si noi, insa norocul i-a suras, iar ficul ei a devenit o carte ce in curand o sa apara in librarii.
Iata un scurt interviu cu ea:
Cum ti-a venit ideea povestii? Cine sau ce te-a inspirat?
Sunt câteva elemente importante care ma inspira de obicei: realitatea, muzica și singurătatea. Nu pot scrie dacă e cineva lângă mine și nu pot scrie decât la calculator. Ideea cărții nu e una pe care am scris-o de pe o zi pe alta. De obicei mă gândesc mult înainte de a începe să scriu ceva și apoi scriu, totul se formează pe parcurs ce scriu, asta în cazul creațiilor de întindere mare.
In ce sens s-a schimbat viata ta de cand ai inceput sa lucrezi la publicarea cartii?
Oamenii vorbesc. Vorbesc multe și de toate.
Cum crezi ca vei reactiona cand iti vei vedea cartea in librarii?
Mi se va părea ciudat, dar voi fi entuziasmată. Exact ca atunci când îți publici pentru prima oară povestea [fan-ficul] pe un blog. Nimeni nu a mai citit-o, și deși tu o adori și ești tare mândru, te temi de criticile viitoare.
Ai emotii in legatura cu reactia publicului la cartea ta? Daca va placea sau nu?
Cred că oricine ar avea, nu? Sunt curioasă, tare curioasă în legătură cu părerile celor ce o citesc, pentru că întotdeauna am scris pentru cineva: fie că pe un forum, un blog sau pur și simplu pentru cineva anume.
Daca ai trece prin situatiile prin care trece Ema, ai reactiona la fel ca ea sau in mod diferit?
Sunt momente când viața îți cere să reacționezi altfel, evident. Ema duce la extremă orice senzație și probabil ar fi câteva lucruri ce le-aș adapta temperamentului meu.
Iti multumesc pentru timpul acordat. In incheiere te mai intreb, care este mott-ul dupa care te ghidezi in viata?
Nu am un motto, chiar și cei ce au nu-l respectă întotdeauna. Totuși, obișnuiesc să spun că oamenii ar trebui să fie mai îngăduitori, “nimeni nu-i perfect”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu